Comuna C.A. Rosetti este delimitată la nord si est de bratul Chilia, la sud de teritoriul administrativ al orasului Sulina si la vest de teritoriul administrativ al comunei Chilia Veche.
Marea majoritate a fortei de munca in comuna C.A.Rosetti (84,15%) este ocupata in domenii primare: agricultura, silvicultura si zootehnia.Terenurile de pasunat sau terenurile agricole sunt folosite pentru cresterea animalelor si agricultura.Zootehnia este una dintre ramurile cu traditie, prospera si in prezent in comuna.
Este bine cunoscuta calitatea de iernat a Grindului Letea in transhumanta, fapt ce a stat la originea stabilirii populatiei romanesti in aceste locuri.
Activitatile secundare sunt cultura cerealelor si vitei de vie, din care se obtine un vin numit de localnici CUDRIC, vanatoarea si pescuitul, cele din urma imbracand de multe ori si aspectul de braconaj.
Satele componente ale comunei sunt: C.A.Rosetti – resedinta de comună, Cardon -situat la 8 km distantă de resedinta de comună, Letea-situat la 4 km fată de resedinta de comună, Sfistofca- situată la 2 km de resedinta de comună si Periprava – situat la 14 km de resedinta de comună.
PATRIMONIU LOCAL / OBIECTIVE DE INTERES TURISTIC:
Biserici: Bisericile lipovenesti din Periprava, Biserica din Letea
Alte obiective de interes turistic:
1.Moara de vânt C.A. Rosetti – reconstruită de câţiva meseriaşi din sat, moara a făcut parte dintr-un grup masiv de astfel de construcţii care împânzeau, cu decenii în urmă, câmpul din preajma satului şi cel de la Periprava.
2.Pădurea Letea – este situată în partea de nord a Deltei, la est de comuna C.A.Rosetti. Zona strict protejată cuprinde doar o parte din suprafața totală a padurii, parte ce a fost pusă sub ocrotire înca din anul 1930 și devenită rezervație naturală începand cu 1938.
3.Dunele de nisip
4.Sărăturile mari;
5.Canalul Magearu;
6.Hergheliile sălbatice”– grupuri de zeci sau sute de cai sălbăticiţi care oferă veritabile spectacole în timp ce aleargă pe grinduri;
Arhitectura tradițională:
Gospodăriile au grădini mari, cu soluri nisipoase, pe care localnicii cultivă, totuși, cereale, legume sau vița de vie. Uimeşte curățenia, ordinea desăvârșită din gospodarii, în ciuda sărăciei pe care o degaja imaginea caselor, multe părăsite, altele în stare de ruină. Cea mai mare parte a caselor din lut sunt acoperite cu stuf, aproape în fiecare curte existând câte o grădinița cu flori.
Casele sunt amplasate cu latura secundară spre drum, fiind libere (nu sunt împrejmuita spre exterior). Fațada are în general prispă și stâlpi. Se remarcă prezența bucătariei de iarna – specifica localității Letea și, în general, comunităților dezvoltate.
Indiferent de materialul de construcție, acoperișul este în două ape sau cu frontonul „retezat” în partea superioară. Decorativismul arhitetctural este tipic slav: razele soarelui, sirena (reprezentare plastică a duhurilor întalnite în mitologia slavă). Alte valențe artistice sunt date de uși și ferestre cu porțiuni realizate la strung. Plafonul este format din grinde longitudinale „cosoroabe” (grinzi transversale), peste care se pune stuf și se lipesc cu ceamur. Unele case sunt învelite „nemțeste” cu stuful mărunt, retezat și bătut pe toată suprafața acoperișului. Casele învelite „ruseste” au stuf cu tulpină groasa și lungă cât panta acoperișului.
În interiorul locuinței, un element caracteristic este lijanca – pat de pământ construit langă soba care se încălzește în timpul iernii: căldura sobei (vetrei) este dirijată printr-un circuit de fumuri creat în „patul de pământ”. Pentru construcția sistemului de încalzire sunt folosite ceamur, chirpic, piatra, caramida, bare din fier, lemn.
Tradiții și obiceiuri locale:
Portul tradițional e format din cămașă (rubască), fustă (iubcă), rochie (platia), brâu (pois), legatură pentru cap a femeii (chicica) și se păstrează în proportie de 89 -90%, în special cu prilejul sărbătorilor religioase. Cromatica utilizată are tonuri și nuante tari (rosu, albastru, verde, roz).
Legende locale care pot fi valorificate in scop turistic: Conform legendei, Pădurea Letea ar fi fost plantată în mod artificial de un paşă turc din Tulcea, al cărui nume a fost uitat. Niciun argument ştiinţific nu confirmă, dar nici nu contrazice în totalitate această presupunere.
Alte obiective de interes turistic: Lagărul comunist de muncă forţată Periprava – este unul dintre lagărele de exterminare a rezistenţei anticomuniste din perioada dictaturii staliniste. Deținuții politici erau siliți să facă muncă forțată la tăiatul stufului cu norme epuizante sau să construiască baraje. Mai mult de două sute de corpuri fără nume sunt înmormântate în cimitirul satului și se bănuiește că alte sute zac în gropi comune neidentificate, lângă ruinele fostului gulag românesc.
Bucătăria tradițională specific lipovenească: ciorba cu varză, varză cu orez, varenichi (coltunasi) cu varza, brânză, dovleac, fracituri din pește, pește sărat uscat, peste crud sarat, pampuschi (branzoiaice).
Mesteșuguri tradiționale: prelucrarea lemnului (dulgherit, tamplarie); Fierarie, prelucrarea stufului si a rachitei; Prelucrarea lutului; Prelucrarea fibrelor de animale (lăna) cu toate fazele (spalat, daracit, tras la vartelnita, tors, țesut (împletitul ilicelor de lana);
